Bâtiment-symbole de la culture nationale, l’Athénée roumain, construit au cœur de Bucarest il y a plus de 135 ans (1886-1888), est devenu le représentant architectural et spirituel non seulement d’une ville, d’une capitale, mais d’une nation. Les grandes personnalités et universitaires roumains ont donné des conférences ici, tous les artistes professionnels établis et jeunes du pays se sont produits ici, de nombreux groupes et solistes de classe mondiale sont montés sur le podium ici, des chefs-d’œuvre de la littérature musicale locale ont été publiés « en première audition » ici , ici étaient a organisé les premières grandes expositions, rétrospectives de peinture et de sculpture des maîtres de l’art plastique national, des rois et des reines, des politiciens et des invités de marque de l’étranger sont venus ici pour participer à des événements d’importance nationale et universelle en – en un mot, à l’Athénée roumain , des moments d’importance historique ont eu lieu qui ont été inscrits dans le livre d’or de notre peuple.

Edificiu-simbol al culturii naționale, Ateneul Român, construit în inima Bucureștilor în urmă cu mai bine de 135 de ani (1886-1888), a devenit exponentul arhitectonic și spiritual nu doar al unui oraș, al unei Capitale, ci al unei națiuni. Aici au conferențiat marile personalități și savanți ai României, aici au concertat toți consacrații și tinerii artiști profesioniști ai țării, aici au urcat pe podium multe formații și soliști de nivel mondial, aici s-au lansat “în primă audiție“ capodopere ale literaturii muzicale autohtone, aici s-au organizat primele expoziții ample, retrospective de pictură și sculptură ale maeștrilor artei plastice naționale, aici s-au perindat regi și regine, oameni politici și oaspeți de seamă de peste hotare spre a participa la evenimente de importanță națională și universală într-un cuvânt, la Ateneul Român s-au petrecut momente de anvergură istorică ce s-au înscris în cartea de aur a poporului nostru.

Peu de gens savent aujourd’hui que le Palais de l’Athénée Roumain a été construit avec l’argent d’une souscription publique, suite à l’organisation d’une loterie nationale (500 000 billets d’une valeur d’un leu), l’appel adressé aux citoyens par le naturaliste Constantin Esarcu (1836- 1898), le fondateur de la Société Roumaine de l’Athénée, résonnant comme un appel populaire, à travers un slogan carrément comique et banal : « Donnez un lion pour l’Athénée ! ». L’idée de l’appel s’est étonnamment transformée en leçon d’unité, d’éveil de la conscience nationale. Conçu par l’architecte français Albert Galleron, suite aux recherches scientifiques et aux indications d’Alexandru Odobescu, révisé et complété par un groupe de spécialistes roumains (Al. Orăscu, Ion Mincu, Ion Socolescu, Grigore Cerkez, Cucu Starostescu), le bâtiment circulaire devait à l’utilisation des fondations déjà existantes dans le jardin épiscopal qui devaient être utilisées pour la construction d’un cirque. Inspiré des temples grecs antiques, l’édifice surprend au premier regard avec une colonnade historique qui soutient un fronton triangulaire. (…)

Il semble que l’acoustique exceptionnelle de la cavité sonore, propre à l’Athénée Roumain, place la salle parmi les constructions les plus réussies de ce genre non seulement en Europe, mais dans le monde entier. (…)

Temple de l’art et de la culture roumains, l’Athénée roumain reste, après 135 ans, non seulement un édifice du patrimoine universel, architecturalement représentatif de la Roumanie et des Balkans (en référence à l’antiquité grecque), mais aussi un symbole de la tradition spirituelle d’un peuple. (…)

Le temple au cœur de la Capitale, construit il y a 135 ans, est devenu l’immortelle « carte de visite » de la Roumanie contemporaine.

Puțini știu astăzi că Palatul Ateneului Român s-a clădit cu banii dintr-o subscripție publică, în urma organizării unei loterii naționale (500.000 de bilete în valoare de un leu), apelul adresat cetățenilor de naturalistul Constantin Esarcu (1836-1898), fondatorul Societății Ateneul Român, sunând ca o chemare populară, printr-un slogan de-a dreptul comic și banal: « Dați un leu pentru Ateneu! ». Ideea apelului s-a transformat surprinzător într-o lecție de unitate, de trezire a conștiinței naționale. Concepută de arhitectul francez Albert Galleron, după cercetările științifice și indicațiile lui Alexandru Odobescu, revizuite și completate de un mănunchi de specialiști români (Al. Orăscu, Ion Mincu, Ion Socolescu, Grigore Cerkez, Cucu Starostescu), clădirea de formă circulară s-a datorat valorificării fundațiilor deja existente din Grădina Episcopiei ce urmau să servească ridicării unui circ. Inspirat din vechile temple grecești, edificiul surprinde la prima vedere printr-o colonadă istorică ce susține un fronton triunghiular. (…)

Se pare că acustica excepțională a cavității sonore, proprii Ateneului Român, a plasat sala printre cele mai reușite construcții de acest gen nu doar din Europa, ci din întreaga lume.  (…)

Templu al artei și culturii românești, Ateneul Român rămâne, la cei 135 de ani, nu doar o clădire de patrimoniu universal, reprezentativă ca arhitectură pentru România și Balcani (cu trimitere la antichitatea grecească), ci și un simbol de tradiție spirituală a unui popor. (…)

Templul din inima Capitalei, zidit în urmă cu 135 de ani, s-a transformat în « cartea de vizită » nepieritoare a României contemporane.